Mierea - elixirul vietii

Scurta istorie
Din vremuri stravechi, omul a descoperit nu numai ca aliment, ci si ca medicament. Apicultura era practicata inca din secolul al VII-lea i.Hr. Tablitele mesopotamiene, ca si papirusurile egiptene mentioneaza, printre altele, faptul ca mierea si ceara de albine erau folosite ca medicament. La originea sa, mierea era rara, fiind rezervata la inceput in serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre.
Scrierile din antichitatea greco-romana abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia si subliniindu-se numeroasele sale proprietati medicinale: antiseptic, tonifiant, sedative, aperitiv si digestiv.
Aristotel a scris nu mai putin de sase volume despre albine si produsele lor. Hipocrate, iar mai tirziu Pliniu, Galien si Dioscoride vorbesc despre miere, folosita intr-o serie de boli.

Compozitia mierii
Mierea contine dextroxa, levuloza, zaharoza, dextrina, maltoza si alte zaharuri rare.
Ea contine, de asemenea, acid formic, acetic, malic, citric, aminoacizi, carotina si pigmenti xantofilici, precum si factori antibiotici.
Mineralele care se gasesc in miere sunt: fier, cupru, mangan, siliciu, clor, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, aluminiu, magneziu etc. Acestea se afla in miere sub o forma care le face usor asimilabile de catre organismul nostru.
Mierea este un excelent mediu de conservare pentru vitamine. O cantitate de 45 g de miere pe zi ar fi suficienta pentru acoperirea integrala a necesitatilor unui om adult in vitaminele: B1, B2, B6, C, K, PP, H, B12. Cele mai importante calitati ale mierii sunt date de aportul de oligoelemente crescut pe care il contine.

Tipuri
1. Mierea poliflora este indicata in consumul general, avind cel mai variat si bogat aport de vitamine.
2. Mierea monoflora are calitati terapeutice deosebite, prin faptul ca mosteneste calitatile terapeutice ale plantelor din care este adunata.

Actiune terapeutica
Mierea de albine are foarte multe efecte binefacatoare asupra intregului organism. Unele cercetari stiintifice au confirmat folosirea traditionala a mierii sau diluata in ceaiuri, ca remediu impotriva tusei, in afectiunile caii respiratorii si in starile febrile, precum si in cursul tuturor bolilor acute, febre tifoide, ictere.
Este utilizata, de asemenea, cu succes in vindecarea plagilor si a arsurilor, pentru combaterea carceilor si intarirea inimii.
Ajuta foarte mult in dezvoltarea normala a fatului in cazul femeilor insarcinate.
Este un bun calmant, linistind in mod natural organismul. Dintre toate zaharurile, mierea este cel mai usor suportata de catre rinichi. Ea are importante proprietati bactericide, distrugand germenii unora dintre cele mai periculoase boli.
Asigura foarte usor cererea de energie a corpului, fiind ideala pentru sportivii de performanta si pentru cei care depun efort fizic indelungat in activitatile lor zilnice sau pentru conditiile extreme de stress si frig.
Nu este absolut deloc iritanta pentru mucoasa tubului digestiv si este foarte usor asimilabila.

Cateva sfaturi utile
* se pot consuma cantitati de pana la 200g pe zi fara a se produce vreun fel de tulburari. Totusi ratia medie zilnica ar trebui sa fie de 50g, pentru a preveni o eventuala supra excitare a organismului si predispozitie spre diabet. In schimb, daca suferiti de diabet evitati consumul acesteia.
* poate fi consumata simpla sau in combinatie cu alte alimente: cafea, ceai (cu conditia ca acesta sa nu fie prea cald), fructe, grau incoltit, tarate de cereale, sucuri de fructe si legume, oua crude, branza dulce, prajituri si torturi.
* nu trebuie sa provina de la albine care au fost hranite cu zahar sau siropuri artificiale in timpul recoltarii nectarului. De asemenea este de preferat cea zaharisita, netopita.
* nu se pastreaza decat in ambalaje perfect curate, din sticla sau aluminiu. Nu puneti miere in ele pe considerentul ca au continut tot miere. Pelicula de miere veche contine germeni de fermentatie care insamanteaza mierea noua, si aceasta va fermenta la randul ei, schimbandu-si gustul si mirosul.
* evitaţi administrarea de miere copiilor mai mici de 1 an deoarece există riscul intoxicarii - uneori fatala la aceasta varsta.

Asadar mierea contribuie la mentinerea unei sanatati depline a organismului uman, reflectata in armonia aspectului exterior.
Mierea de albine este un produs natural si pur, cu o enorma valoare nutritiva- un adevarat elixir al vietii.